INSETATI LA FNT 2008 - SECTIUNEA DEBUT

link : http://www.fnt.ro/ro/taxonomy_menu/1/255/165

spectacolele au avut loc pe data de 9 si 10 noiembrie 2008, la Sala Studio a Teatrului de Comedie din Bucuresti.

ecouri:
Interesată de îmbinarea între mijloacele noi ale spectacolului contemporan, Elena Morar, proaspată absolventă a secţiei de regie teatru în cadrul UNATC-ului (clasa prof. Tudor Mărăscu şi prof. Felix Alexa) se află la început de drum. Cu spectacole-examene în cursul anilor de studiu ca “Pisica pe acoperişul fierbinte” de T. Williams, “Trei surori” de A.P. Cehov şi “Crave” după Sarah Kane, alegerile ei s-au făcut în zone dramaturgice diferite şi dificile. Inerentele stângăcii şi nesiguranţe sunt compensate de prospeţimea viziunii, de dragostea faţă de actorii-studenţi cu care a lucrat până acum, de o anume sensibilitate care promite şi de o concepţie optimistă, de “teatru-care-salvează” şi “teatru-care-spune-o-poveste”. La mijlocul distanţei între storytelling şi metatext, debutul ei în regia teatrală, “Însetaţi” de Wajdi Mouawad, un spectacol în care accentul se pune în egală măsură pe Cuvânt şi pe Imagine, nu lasă publicul insensibil, ci ridică probleme cu care puţini dintre noi au curajul să se confrunte. Cu siguranţă demnă de urmărit în evoluţia ei ulterioară, Elena Morar îşi doreste un teatru emoţionant, cu oameni şi emoţii vii, cu texte provocatoare şi bogat imagistic.
http://www.fnt.ro/ro/inseta-i.html">">

FNT 2008 a produs o nelinişte în receptare, legată de cîteva aspecte esenţiale din structura de adîncime a festivalului, propusă de Cristina Modreanu, care a performat o selecţie activă. A introdus o secţiune destinată debutului, care era absolut necesară în contextul în care, în România, sînt foarte puţini directori de teatru deschişi către absolvenţi. FNT a acoperit astfel o nevoie de spaţiu pentru cîţiva dintre cei care termină facultăţile de teatru şi despre care se ştie foarte puţin.
http://agenda.liternet.ro/articol/8299/Mihaela-Michailov/Selectia-ca-act-performativ-FNT-2008.html"> (citeste tot articolul)

Am avut ocazia sa ajung la Teatrul de Comedie si sa ma (re)deprim odata cu ceilalti spectatori. Desi stiu, simt, aflu, observ - destul de des- ca “mediul inconjurator” nu e propice fericirii longevive, am putut sa-mi reimprospatez pesimismul cu ajutorul unatc-istilor.

O piesa in care timp de o ora si jumatate ti se explica franc ce viata Absurda, aiurea, anapoda, acidentata, apatica, anormala, anorexica, abramburita, adormita, Bulversata, batrana, buboasa, banala, Catranita, carpita, cretina, caraghioasa, comerciala, Dementa, drogata, distrusa, Efemera, Faramitzata, Goala, Hidoasa, dar mai ales Inutila, AVEM. Scenografia ii apartine Adrianei Dinulescu iar miscarea scenica Elenei Paun. Sunt de apreciat ambele avand in vedere simplitatea cu care au creat un spatiu complex prin mobilitatea tuturor obiecteleor din jur. „Insetatii” a transmis sentiment mai ales prin prospetimea spectacolului. E adevarat ca am o slabiciune la stundeti, la tineri actori care se implica atat de mult intr-un proiect, insa faptul ca au facut-o la nivel inalt ma face sa trec peste subiectivitate si sa ii apreciez ca pe niste profesionisti.

Serban gomoi m-a surprins placut printr-o naturalete debordanta, Ionut Visan m-a tinut incordata prin furia pe care nu a scapat-o de sub control, Alexandra Saceanu prin apartita cu iz de oniric in care ii sta foarte bine. Cat despre cei doi papusari , Ionel Barac si Ana Pepine, nu pot spune decat ca au fost simpatici si nu foarte indemanatici.

Elena Morar foloseste tehnici regizorale care iti atrag atetia dar in acelasi timp lasa actorul sa se miste, sa imporvizeze. Astfel, liberatea jocului, imaginea specacolului ca ansamblu, muzicalitatea conceptului se imbina usor cu rigiditatea subiectului si contemporaneitatea atat de murdara.

Incarcati, dupa cum spuneam la inceput, o ora si jumatate de Neutrul, Ostilul, Plumbul zilelor noastre, foarte greu putem ajunge la o urma de zambet in ultimile zece minute cand, un personaj cu viata pe nume Norvege, conturat de un copil cu vise de dramaturg , imbracata in alb, cu ochii mari si gene lungi ne spune sa credem. Am vazut destule piese de teatru si filme in care se vorbeste necontenit de Rusinoasa lume in care ne facem veacul. Majoritatea insa se raportau la Salbaticia din al - II lea Razboi Mondial sau Teroarea si Umilinta din comunism. Acum insa ne raportam la prezent… Concluzia:traim istoria unei vieti de alfabet…
http://letapopescu.wordpress.com/2008/11/12/insetati/#comments - Cronica de amator"> citeste mai departe...